DESPRE VIATA SI RELATII

Desi nimeni nu a spus ca viata este usoara..si ca mereu trebuie sa te ridici si sa o iei de la capat dupa un esec..indiferent cat de greu iti este..pentru ca pana la urma asta este cursul vietii..

Desi in ultimele luni sunt cea mai happy persoana de pe Terra pentru ca iubesc si sunt iubita, iar timpul petrecut in doi iti da curajul de a te crede stapanul lumii, viata prinde alt contur, iar greutatii mai pierd din gravitate si parca solutiile se gasesc mai usor.. in ciuda faptului ca din copilarie si pana acum cei mai multi si mai buni prieteni nu au fost fete ci culmea baieti...trebuie sa recunosc ca nu reusesc intotdeauna sa inteleg pe deplin aceasta specie... nu inteleg in primul rand ideea de gelozie...de ce trebuie sa se manifeste atata timp cat partenerul nu iti da motive...si mai ales de ce si glumele nevinovate trebuie sa aiba mereu un subinteles si un final tragic.. pana acum nu mi-am batut capul cu astfel de probleme..mereu am raspuns cum am vrut si cui am vrut si nu am primit niciodata reprosuri pentru un comportament neadecvat..de la o gluma si o conversatie cred ca este cale lunga pana la ati crea o imagine negativa...

O alta problema ce imi da batai de cap si insomnii in ultima perioada este aceea a atentie si rasfatului pe care il primim din partea partenerului... evolutia unei relatii este ceva de genul: ne-am vazut ne-am placut...saptamana oarba- cand nici unul nu vede sau aude altceva decat persoana iubita... urmeaza o perioada in care totul se mai domoleste... pana iubirea este inlocuita fara sa iti dai seama de o profunda recunostinta si un mare respect...rutina luand locul saptamanii nebune in care fluturasii din stomac si din cap te fac sa plutesti si sa te rupi un pic de realitate...

Eu sincer tot mai sper ca exista si povesti de dragoste ce se continua de lungul anilor de relatie si ulterior convietuire...vreau sa cred in ideea asta.. nu vreau sa totul sa devina obisnuinta ..sa stii ca vei fi mereu alaturi de el si el alaturi de tine de dragul de a fi ca asta presupune ideea de realatie si mai apoi casnice... nu vreau sa spontaneitatea sa dispara...ca nebunia si iubirea sa se transforme in ceva sters...

Cred cu tarie ca iubirea este un lucru care se poate intretine prin atentia pe care i-o acorzi partenerului, rasfatul ce nu ar trebui sa lipseasca din doza zilnica... interesul pe care trebuie sa stii cum sa i-l trezesti in fiecare zi...

Cel mai trist lucru este atunci cand cei doi parteneri nu reusesc sa aibe planuri comune..cand ambtiile si conceptiile personale sunt mai presus de iubire si fericirea comuna.. cand visele nu pot deveni realitate datorila celor doua drumuri separate pe care cei doi pornesc in mod constient sau inconstient si nu fac nimic pentru a opri aceasta evolutie ce e posibil sa nu ii mai aduca niciodata impreuna..

MISSING YOU

E weekend din nou.. afara a fost naspa toata ziua...a plouat..si desi nu am iesit din casa toata deloc vremea asta mi-a trasmis intr-un mod automat senzatia de frig...pe langa faptul ca a plouat...am stat si fara curent de pe la ora 4 pana seara pe la 9...am epuizat mai intai bateria laptopului prefecandu-ma ca imi terminin proiectele pentru saptamana ce vine...in realitate am stat cu ochii pironiti in monitor si am ascultat o melodie..aceiasi melodie timp de 3 ore cat m-a tinut bateria...mai tarziu am inlocuit laptopul cu o carte..aceiasi carte pe care ma chinui de 2 luni sa o citesc..am reusit intr-un final sa o termin de citit...fix cand lumina natarula ce intra printre jaluzele nu imi mai folosea la nimic...nici ascultatul melodiei in continuu pana am ramas fara baterie..nici faptul ca am terminat in sfarsit cartea ce imi placuse destul de mult, dar nu avusesem niciodata suficient timp sa citesc atat de mult cat mi-as fi dorit din ea, nu mi-au facut ziua mai buna... insa stand cu ochii in telefon ca dhee era singurul care ar mai fi prezentat si interes si mai avea ceva baterie...am realizat cat de plictisitoare si goale sunt zilele si mai ales weekendurile in care nu esti aici... desi as putea sa fac o groaza de lucururi care ar putea sa imi ocupe o groaza de timp nu am chef de nimic... si vremea pare sa fie in ton cu sentimentele... ador zilele in care desi amandoi suntem poate nervosi, stresati de probleme reale si inchipuite dar totusi ne facem timp sa ne vedem, sa mai vorbim, sa ne mai plimbam, sa mancam impreuna..dar mai ales ador weekend-urile in care stam impreuna..

mai jos linkul cu melodia ce m-a obsedat azi si versurile...in original si traduse

schiller - sehnsucht

Sehnsucht

Meine Augen sind auf, doch ich sehe nicht raus.
Ich schaue hinein, will verinnerlicht sein.
Schalt das Innerlicht ein, was wird da wohl sein?
Was drang in mich ein?

Die Sehnsucht, die Sehnsucht.
Bin wie ein Blinder, der das Sehen sucht,
weil er sich nicht irgendwen sucht.
Wir sehen uns.

Manche fragen wie die Zeit vergeht,
wie die Zeit vergeht, wie die Zeit vergeht.
Ich frag mich wie die Zeit entsteht,
wie die Zeit entsteht, wie die Zeit entsteht.
In der ich ausgesprochen lang mit einer
ausgeprägten Sehnsucht leb.
Die kommt und geht, kommt und geht.

Mir fehlt die Sehnsucht,

Longing

My eyes are open, but I don't see anything out
I look inside, want to be within
Turn on the inner light, what will be there?
What penetrated me?

The longing, the longing
I'm like blind, who searches the ability to see
because he's not searching for just someone.
We'll see us

Some are asking how time goes by,
how time goes by, how time goes by.
I'm asking myself how time's create
how time's create, how time's create.
In which I live really long with a
huge longing.
Which comes and goes, comes and goes.

I miss the longing

PUNCT SI DE LA CAPAT

Niciodata nu am inteles dorinta anumitor oameni de a „tapeta fatada unei case” cu multumirile si nemultumirile, implinirile si neimplinirile din viata lor.. de ce simt unii nevoia acuta de a impartasii lumii intregi tot ce e bun sau rau in viata lor...si mai ales de ce trebuie sa implice si alte persoane...si nu se limiteaza... niciodata nu mi-a placut sa spun tuturor ce simt..ce ma deranjeaza..ce ma doare...daca imi bine sau daca imi e rau... sunt lucruri care pot fi spuse familiei, lucruri care pot fi discutate cu prieteni si lucruri care raman intre tine si el, lucruri care le ti doar pentru tine.. ultima saptamana a fost una de cosmar... in afara stresului dinaintea sesiunii... ultimei sesiuni... si a presiunii licentei... nervi tociti la munca... frustrarea ca desi ti-ai dori poate un concediu si nu il poti avea pentru ca nu iti permiti in acest moment sa nu fi platita... se adauga si dorinta acuta a unei persoane care considera ca are dreptul sa apara si sa dispara din viata ta de cate ori are chef.. entuziasmul, fericirea, linistea si iubirea ce compensau in ultimele trei luni restul agitat al vietii de zi cu zi au fost puternic zdruncinate... orice actiune intreprinsa are si o consecinta... ce e mai trist e ca exista si cazuri in care chiar daca actiunea te vizeaza direct... si nu vrei sa iei parte..si incerci sa gasesti solutia de mijloc in a oprii reactiile..si totul iese fix pe dos... incerc mereu sa inteleg ce este in mintea persoanei din fata mea...inainte de a reactiona...dar.. nu mereu reusesc sa dezleg integrama la fix..si bomba cu ceas explodeaza fix in momentul in care imi vine si ideea salvatoare...

Nu imi doresc decat liniste..si sa imi restabilesc echilibrul pe care l-am castigat atat de greu... nu mai vreau actiunii ce provoaca consecinte.. nu vreau sa mai intru cu sau fara voia mea in belele..nu mai vreau ca lumea sa fie in dispute si competitii..nu sunt un premiu pe care il castiga cel care il invinge pe celalalt.. niciodata nu am stiu sa spun NU, mereu am incercat sa arat partea urata a lucrurilor pe ocolite..dar de data asta nu cred ca mai functioneaza asa..

Stiu ca vei citi pagina asta... si vreau sa intelegi ca nu mai e cale de intoarcere..ca asa cum ai realizat si tu intr-un final din 3 ani..ai avut la dispozitie 1 an si jumatate sa indrepti lucrurile.. stii ..intotdeauna te-am incurajat sa imi spui sincer tot ce simti..tot ce gandesti… tu insa ai tinut cont de rugamintea mea si ai pus-o in aplicare de rare ori spre deloc… acum nu ma mai intereseaza desi vad ca in sfarsit recunosti ca am avut motive neintemeiate sa fiu isterica..deprimata..nervoasa si sa traiesc intr-o nebunie continua… eram sigura ca ai gandit atunci cand ai plecat la brasov… ca vei scapa de gura mea… de ceea ce te rugam.. imploram.. si asteptam de la tine.. de data asta tu esti cel care va suporta consecintele...

Asa cum si u ai si calitati si defecte..asa cum si eu am multe plusuri si mai multe minusuri… asa si el in momentul de fata imi ofera tot ceea ce u ai refuzat sa imi oferi..ai uitat sa ma mai asculti..ai uitat sa sprijini cu adevarat..sa imi fi alaturi..sa ma intelegi..sa ma rasfeti..sa imi dai atentie..acum stii practic dintr-un automatism ce imi place si ce nu…gusturile mi le cunosti dintr-o prea mare obisnuita…si acum incerci sa folosesti aceste cunostiinte ca pe un atu.. nu iti mai face lista cu lucrurile care imi plac si nu mai incerca sa le pui in aplicare in speranta ca avantajul pe care il ai este si cheia succesului. Asa cum si u ai invatat toate astea despre mine si el le va invata... ar fi fost idee mult mai buna sa primesc aproape 40 de mesaje in acelasi timp de la toti prietenii tai cat timp a fost impreuna si sa imi fi transmis un gand frumos... dupa... nu au avut nici un efect... buchetele cu florile mele preferate nu au mai avut nici o semnificatie... asa cum eu ti-am respectat deciziile si libertatea... respecta-mi - le si tu acum... asa cum tu ai hotarat ce e bine doar pentru tine si nu pentru noi..asa am hotarat si eu acum... eu cred ca atunci cand iubesti pe cineva si nu iti mai impartaseste sentimentele e bine sa ii dai totusi drumul si sa ii dai sansa sa fie fericita.. sper ca si tu sa faci acelasi lucru.. vreau sa intelegi ca sunt fericita si asa imi doresc sa fiu tot restul vietii.. nu incerca sa mai aduci in prezent farame din trecut..

CHIAR DACA...

Niciodata in viata nu trebuie sa ne subestimam..mereu trebuie sa stim ca indiferent daca suntem mai buni sau mai putin buni fiecare dintre noi isi are propriul destin si propria viata de urmat… cu suisuri si coborasuri.. insa niciodata nu trebuie sa ne dam batuti si nu trebuie sa fim deznadajduiti…trebuie sa respiram adanc, sa stergem lacrima din coltul ochilui ce sta sa cada si sa se alature sutelor de lacrimi deja rostogolite pe obrajii fierbinti… trebuie sa intelegem ca problemele si toate lucrurile negre din viata au rostul de a ne face mai puternici.

Atunci cand cuvintele rostite de persoane la care tii enorm te lovesc in fata precum picaturile mari si reci ale unei ploi dintr-o furtuna dezlantuita e unul dintre momentele in care simti cum pamantul se crapa sub tine si te inghite sufocandu-te violent… nimic nu se compara cu acele vorbe grele aruncate fara a intelege de ce… poate ca uneori nici nu trebuie sa intelegem de ce se intampla lucrurile… pur si simplu le luam ca atare si continuam sa mergem in viata cu o vointa si o dorinta si mai mare de a face ca viata totusi sa isi pastreze nota de veselie si optimism, lucururi esentiale ce iti dau puterea de a trece mai departe…si de a nu te lasa prada durerii si amalgamului de sentimente si emotii atat de contradictorii .. cel mai mare pacat ar fi sa permiti lucrurilor negative din viata sa isi lasa amprenta si sa pierzi,alergand dupa efemeritatea clipelor, adevaratele lucruri ce ar trebui adanc bifate in memorie, lucruri ce ar putea lasa cele mai frumoase si pretioase amintiri..

UN ZAMBET FURAT

Sa te intalnesti fara sa te astepti cu o persoana atat de draga..fara sa insemni prea mult pt ea…si faptul ca ti-a oferit un zambet poate nu unul dintre cele mai sincere…te poate face totusi sa zambesti si o zi incarcata si obositoare, cu mult frig si multa ploaie poate aduce in ochii tai razele soarelui ce razbat din nou fara sa le fi observat pana atunci…si chiar daca tot ce a mai ramas sau tot ce a fost vreodata a fost si e doar de fatada si o chestie relativa…..macar ziua se lumineaza brusc si iti da curajul de a zambi..un zambetul adevarat si venit din suflet….

In viata nu primim mereu ceea ce dorim… si lucrurile ce ni se intampla nu au cea mai buna justificare si cu siguranta nu pt momentul in care nimic nu ne iese si totul e intors pe dos…. Nu conteaza mereu cate lucruri bune faci…. Si nici cat ii ajuti pe altii uitand de tine..unele lucruri pur si simplu nu iti sunt sortite si trebuie sa accepti realitatea destul de dura… cu toate astea exista si mici intamplari ce iti pot reda zambetul si dorinta de a mai visa un pic, chiar daca visul de termina repede si la fel de rece ca intotdeauna si nu e nimic ce se transforma in realitate ca in basmele cu printi si printese…

Nu niciodata nu trebuie sa uitam sa visam si sa ne lasam purtati cu gandul spre o realitate a noastra pentru tocmai aceste ganduri ne fac sa zambim si sa mergem mai departe.

FREEDOM

ciudat...dar astazi am simtit ceva ce uitasem de mult cum e...sa simti pur si simplu LIBERTATEA!

sa simti cum parca sufletul evadeaza dintr-o temnita intunecata in care a stat prea mult timp...sa simti razelele soarelui incalzindu-ti fata in doar cateva secunde asa cum nu ai mai simtit de mult...sa vezi oamenii din jurul tau ce trec pe langa tine si iti transmit energia si agitatia lor... locurile prin care treci zilnic sa iti arate o noua fata atat de colorata si de vesela! e minunat sa simti din nou toate acestea si sa iti dea o bucurie asa de mare...pana acum nici nu pot sa cred ca razele soarelui ma enervau cumplit...ca imi intrau in ochi si ca era prea cald...ca oamenii erau galagiosi, obositori si enervanti..ca locurile prin care mergeam nici macar nu le mai observam trecand ca un mic robotel automatizat pe langa ele....

toate aceste lucruri nu fac decat sa iti readuca starea de echilibru interior, optimismul alta data nelipsit...aceste neputand fi decat desemne ale unei vindecari interioare ce permit acum sufletului, alta data zbuciumat sa respire liber si sa se bucure se mireasma puternica si usor inabusitoare a verii..sa fie capabil sa se bucure pentru visele indeplinite ale celor ce ii sunt apropiati si sa simta toate bucuriile lor ca si cand ar fi ale lui.

cand ai o astefel de stare nimic nu iti mai ramane decat sa zambesti lucrurilor mici ce trec adesea neobservate si sa te bucuri de lucrurile frumoase ce ti se intampla, iar la finalul fiecarei zi cand tragi linie sa poti zambi multumit!

FRIENDS FOREVER

orice om in viata poate avea perioade in care simte ca nimic din ceea ce face nu ii iese cum ar trebui..ca tot ceea ce face este in zadar pentru ca numai piedici are.... oare cati dintre noi nu simtim asta? si oare cati dintre noi putem spune cu bucurie ca au avut prieteni adevarati care sa le intinda o mana si sa le ofere un zambet cald si plin de optimism?

mie cel putin asta mi s-a intamplat in ultima perioada....zile in sir toate mergeau prost pe orice plan... dar prietenii nu au uitat nici de numarul de telefon, nici de adresa mea asa ca vorbele bune, zambetele si imbrastisarile calde au fost leacul perfect.

nimic nu e mai important in viata decat sa ai alaturi de tine familia si cei mai buni prieteni ce iti stau neconditionat alaturi atunci cand lumea in cade in cap si nimic din ceea ce ti se intampla nu pare sa mai aibe vreun sens logic.

asadar primul meu post pe blog este dedicat celor mai bune prietene! mereu imi voi aminti clipele in care nu m-ati lasat sa fiu trista si ati fost acolo!!
deci petrecerea poate reincepe!! i'm back!

Luv u girls:D